www.tainic.ro

suntem prea mari ca sa ne opreasca lumea asta atat de mica!

Opreste ce te opreste

Observ ceva interesant la mine. Am o dorinta din ce in ce mai mai mare sa fac bine. De asemenea imi vin tot felul de idei cum sa pun si in practica. Nu insist asupra acestui aspect. Important este ca aceasta dorinta a venit dupa ce am inceput usor sa elimin elementele negative din viata si gand. Poate ‘sa elimin’ este prea dur mai degraba sa transform totul din jurul meu… Bineinteles in principal pe mine dar nu-mi mai este rusine sa le explic la apropiati dc trebuie sa se ‘concetreze’ asupra lucrurilor pozitive care le pot indrepta pe cele negative. A te concentra este un lucru in general privit dintr-un anumit punct de vedere… dar am sa revin asupra acestui lucru intr-un articol viitor.
De multe ori apar ziduri in fata noastra… si cam tot de atatea ori ne izbim de ele…nu-i nimic ne mai izbim odata gandindu-ne ca daca ne dorim ceva cu adevarat trebuie sa trecem si prin greutati… ca ceva de genul se obtine cu sacrificii… Dar te-ai gandit vreodata ca poate nu trebuie sa fie atat de greu?… poate ar trebui ca acum sa spui stop si sa-ti imaginezi cum ar fi daca totul in jurul tau ar fi usor… cum ar fi oare daca ai avea tot ce iti doresti… stop… imagineaza-ti!

Ce sentiment placut nu? Pacat ca nu este si real. Oare? Pentru clipa aia cand ti-ai imaginat erai acolo nu? Esti exact ceea ce vrei tu sa fii… si exact in locul care vrei sa fii… te gandesti ca sunt atatea ziduri pe care nu le poti trece… Te-ai gandit vreodata ca poate nu pe acolo trebuie sa treci?
Gandeste-te la un rau…cate ziduri ii apar in cale si cu toate astea gaseste tot timpul calea cea mai usoara… niciodata nu va incerca sa sparga zidul…de sa sa fie greu cand poate fi usor?
In momentul cand te gandesti sa fii cineva… cand vrei ceva… atunci esti acel cineva si de asemenea ai acel ceva!

Asa este si intr-o relatie… parca este acel ceva care o face sa se denatureze… sa nu mai fie ca la inceput… la fel ca un copil, care este atat de curat in gand dar cu timpul incepe sa acumuleze atatea mizerii uitand tot timpul incat ajunge sa fie adultul de azi… iti amintesti cand erai copil? eu da.. imi amintesc perfect unele momente… dar cel mai bine in amintesc de fapul ca nu vroiam sa fiu adult… nu stiu de ce.. nu ma intreba… pur si simplu voiam sa raman copil… de fapt… vreau sa raman copil.

There are no comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*