Day: October 2, 2010
de unde?
de unde sa încep?
am chef…
am chef de tine…
am chef de noi…
sa scriu acum…
dar oare ce?
din vis sa ies…
sau poate nu.
visarea-i dulce…
dorm acum?
sau poate nu.
visez ca scriu…
sau poate doar
visez la trupul tau vulgar.
oricum…
e bine sa fii adormit…
ce mai conteaz?…
atâta stres…
sa faci, sa dregi…
sa meditezi…
asa usor e sa visezi…
de ce naiba te-ai trezi?
doar din placerea inimii?
doar pentru ca simti ca nu e?ti om?
doar pentru ca stii c-asa esti mort?
hmm…
îmi place sa te vad zambind…
îmi place sa te vad visand…
visam… visam… si iar si iar…
usor usor din vis in vis…
usor usor din zi in zi…
mai trece-o clipa… iar visez…
cand stiu ca mi-as dori si eu
un trai asa…asa cum vreau eu…
un trai lipsit de griji si mâine…
un trai plin… plin cu cadâne.
mmm…
ce îmi mai place sa visez…
pacat ca visul a trecut…
si viata, de-abia, a-nceput!
🙂
Dialogul este sângele unei rela?ii. Dar obstacolele sunt multe, si putine sunt cele ce il încurajeaz?.
Multe se pot realiza daca, in primul rând, am vorbi mai putin si am asculta mai mult…
Pre?edintele Theodore Roosevelt avea o pasiune pentru vanatoare. Asa ca, cand a auzit ca un faimos vanator englez vizita statele unite, l-a invitat pe englez la cada alba in speranta ca discutand cu el va înva?a ceva.
Dup? doua ore de discu?ii, in care au stat doar ei doi nederanjati, englezul a ie?it cumva uimit.
“Ce i-ati spus pre?edintelui?” întreab? un reporter.
“I-am spus cum m? numesc.” spune vizitatorul vizibil obosit.
~
Cand Calvin Coolidge era pre?edinte al SUA, primea zeci de oameni pe zi in audien??. Cei mai mul?i aveau plângeri de un fel sau altul.
Într-o zi un guvernator fiind in vizita îl întreab? pe pre?edinte cum de este in stare sa primeasc? atatia oameni in câteva ore.
“Cum se poate? Tu termini cu to?i vizitatorii pana la cina”, spune guvernatorul, “in timp ce eu deseori stau in birou pana la miezul nop?ii.”
“Da”, spune Coolidge. “Asta se întâmpla din cauza ca tu vorbesti.”